Miros de pomișori înfloriți, accente de verde crud și cer senin. Pregătiri, curățenie în case, cântec dulce de toacă și oameni mergând spre biserică. Acesta este peisajul Săptămânii Mari, așa cum m-am obișnuit să mi se arate de când eram copil.
În Săptămâna Mare se făcea curățenie generală în gospodării. Curțile erau măturate, gardurile erau curățate, reparate și vopsite, străzile la fel. Casele trebuiau să strălucească de curățenie pentru că așa se aștepta cea mai mare sărbătoare creștină!
Până miercuri, inclusiv, erau permise muncile în câmp. După această zi bărbații stăteau acasa și își ajutau soțiile cu treburile gospodărești.
Joia Mare este momentul în care înroșeam ouăle. De-a lungul timpului am auzit mai multe legende legate de culoarea roșie a ouălor de Paște, dar cea pe care o auzeam în copilărie încă îmi sună în urechi și acum, transmițându-mi fiorii patimilor Mântuitorului. Rănile Sale picurând peste coșul lăsat de Maria Magdalena sub crucea pe care a fost răstignit, îmi trasează în fiecare an o imagine despre păcat în forma sa cea mai brutală.
Tot Joi, cocea mama și cozonacii. Vinerea nu era permis, nu făceam mâncare niciodată. Sâmbăta era ziua dedicată restului de bucate, apoi pregăteam cu emoție coșul pentru biserică, pentru Slujba Învierii.
Această Slujbă este extrem de frumoasă, în orice biserică am poposit pentru rugăciune, am simțit aceeași bucurie. Bucuria adevarată a Învierii Domnului! Ce frumos cântă lumea în cor, ce frumos este tabloul lumânărilor aprinse!
Cu aceeași emoție aștept și azi această Sărbătoare. Pregătesc cu o deosebită plăcere toate detaliile, acum in postura de părinte. Încerc să fac curățenie atât în casă cât și în gândurile mele. Copiii mei sunt cei care moștenesc acum tezaurul aducerilor-aminte. Hăinuțele noi sunt pregătite, curățenia este aproape gata… cozonacii vor dospi în curând…
Fie ca Sfânta Înviere să aducă lumină peste sufletele noastre și să primim cu încântare Triumful Mântuitorului!
